Scornicești n-a ajuns sus

„Am plâns când l-au executat. Mergeam cu el la vânătoare”, zice un funcționar de la primăria Scornicești, orașul în care s-a născut Ceaușescu. Suntem în biroul primarului, cu un jurnalist american.

Primarul dă un telefon și aranjează să ni se deschidă casa în care s-a născut dictatorul. Ar fi vrut să o transforme în muzeu, dar „din moment ce parlamentul l-a declarat pe Ceaușescu dictator, nu putem să ne implicăm.”

Întrebăm cum e viața aici la 28 de ani după Revoluție.

Primarul zice că oamenii din Scornicești „îl stimează” pe Ceaușescu și regretă vremurile „alea”, când aveau de lucru la fabricile din oraș. Acum fabricile s-au închis și „cel puțin 40% din populația orașului a plecat la muncă în străinătate”. Arată spre blocurile din fața primăriei: sunt goale, oamenii muncesc prin Spania, Italia, Anglia, Germania.

Scornicești e o constelație de câteva sate răsfirate în mijlocul Olteniei. Oficial, are vreo 11 mii de locuitori. Se construiește mult, îmi zice consilierul. Oamenii plecați la muncă trimit bani în țară și își fac case, dar nimeni nu locuiește în ele.

Casa măruntă a lui Ceaușescu e pitită în spatele bustului lui de vreo doi metri. L-a comandat un nepot de-al lui, cu gândul să-l așeze în centrul orașului. N-a primit aprobare, așa că acum ține de urât unui câine lățos în bătătura casei bătrânești. Pe plăcuța aurie de pe soclu scrie „Nicolae Ceaușescu (1918-1989). Primul președinte al României.”

Din pragul ușii, primul lucru pe care îmi cad ochii e portretul clasic al lui Ceaușescu, cel care atârna pe pereții școlilor și ai uzinelor, când mama era de vârsta mea. Sub el strălucește în cerneală proaspătă de imprimantă stema Republicii Socialiste România.

Ceaușescu a investit în oraș, zice primarul, dar prea târziu. Fabrica de piese auto, cea de textile și cooperativa de pui și găini de ouă s-au închis acum câțiva ani. Oamenii n-au la ce să privească înainte, așa că se uită în urmă cu regret.

„Dacă mai trăia încă cinci ani, ehe, ajungeam sus”.

IMG_2776 IMG_2783 IMG_2784 IMG_2785 IMG_2787 IMG_2790 IMG_2795

„Să fie ok pentru toată lumea”

Mă dă în judecată consilierul de imagine al PNL.

jud2

În seara asta am primit un telefon de la Ioan Angelin, unul dintre cei care apare în înregistrările de la finalul filmului pe care l-am publicat azi.

Angelin zice că filmul e trunchiat și că l-am filmat cu camera ascunsă.

Aici e înregistrarea în care mă obligă să șterg filmările de pe aparatul DSLR pe care îl foloseam. Are aproape un kil și e negru, Angelin știa că e filmat:

Angelin Ioan se plânge că nu am inclus în film partea în care se oferă să aranjeze un interviu cu profesorul Dănăilă.

poti-sa-faci-interviu

Când l-am sunat pentru un interviu cu profesorul Dănăilă, Angelin mi-a cerut întrebările pe mail și mi-a promis că va aranja o întâlnire. Când l-am sunat în următoarea zi, mi-a spus că va reveni cu un telefon o oră mai târziu, iar apoi nu mi-a mai răspuns.

M-a acuzat că din film reiese că îl învață pe profesor ce să zică și că am ascuns că el doar îi printează discursurile.

reprintez-eu

Mai jos e transcriptul conversației la telefon din seara asta:

Angelin Ioan: Bună seara.

Reporter: Bună seara.

A.I.: Bănuiesc că înregistrezi discuția asta, așa că o să pot să-ți spun eu, ca să fie înregistrată și asta.

R: Ok.

A.I.: În discuțiile alea care te pregătești tu să le pui pe blog…

R: Așa.

A.I.: Da? Să preciezezi și faptul că ți-am zis că poți să obții un interviu în condițiile în care anunți de la început, transparent și frumos și onest, că vrei să faci un interviu. Nu filmezi ca cu camera ascunsă.

R: Nu am filmat cu camera ascunsă, în primul rând. Vedeați foarte clar că sunt cu camera în mână.

A.I.: Deci ăsta e un punct de vedere, ascultă-mă puțin. Ăsta e un punct de vedere al meu personal.

R: Și în al doilea rând, v-am cerut și un interviu.

A.I.: Da? Dacă ești suficient de onestă, o să recunoști că chestiunea care am zis-o acum, în momentul ăsta, am zis-o și  la momentul respectiv.

R: N-am zis niciodată că n-ar fi așa. Doar că atunci când v-am cerut în mod oficial un interviu, m-ați…

A.I.: Aici pun punct discuției. Aici pun punct discuției. Aici pun punct discuției pentru că nu ai lăsat să se înțeleagă că am zis și că am avut bunăvoință și că am fost… de bună credință. N-ai lăsat să se înțeleagă asta.

R: O să public și înregistrarea în care vă cer un interviu…

A.I.: Nu. Ai lăsat să se înțeleagă și lași să se înțeleagă în continuare că există un fel de lucru urât, ocult, sau nu știu ce vrei tu să lași să se înțeleagă. E treaba ta. Eu în discuția cu tine ți-am zis foarte clar și foarte onest că poți să faci oricând vrei chestia asta.

R: Ok, eu înțeleg ce spuneți, dar la finalul…

A.I.: Lucrul care nu-l spui, și e urât că nu-l spui, și am martori. Fii atentă. Lucrul care nu-l spui este că le-am cerut celor de la ziare.com să te lase să filmezi interviul. Eu!

R: Asta e complet irelevant în contextul în care m-ați pus să șterg filmările și m-ați dat afară.

A.I.: Deci lucrul ăsta nu îl spui. E ok. Tu prezinți partea ta de adevăr pentru că așa vrei tu. Ăsta e adevărul pentru că la adevărul care ți-l enunț eu în momentul ăsta există și oameni mulți care să confirme. Inclusiv tu, dacă ai avea un pic de bună credință.

R.: Ok, nu știu dacă v-ați uitat cu atenție la film, dar la final este o parte în care se aude foarte clar când dumneavoastră îmi spuneți că îmi acordați un interviu.

A.I.: Nu vreau să mai mă uit pentru că sunt supărat și dezamăgit. Sunt dezamăgit pentru că erai de față, erai de față când i-am rugat inclusiv pe cei de la ziare.com să te lase să filmezi. Eu! Ca tu să spui că eu îl învăț pe domnul doctor ce să zică. Nu eu îl învăț ce să zică, eu printez ce zice.

R.: Și discursurile și le scrie singur?

A.I.: I-am și zis în discuția aia că mă duc să printez ce adaugă dumnealui pe hârtia aia. Faptul că vrei să lași lucrurile așa într-o notă urâtă e o chestiune care nu face… nu e bine…

R.: Dar asta apare în film. Cred că nu v-ați uitat cu atenție. Asta chiar apare în film, când spuneți că mergeți să printați discursul.

A.I.: M-am uitat cu atenție și sunt și supărat și dezamăgit pentru că ăsta nu e tip de a face presă. Nu e. Nu este. E incorect. E incorect, să știți. Iar discuția asta e înregistrată. Bănuiesc că de-asta m-ai și sunat, ca să vezi ce zic.

R.: Păi dumneavoastră m-ați sunat mai întâi.

A.I.: Deci e incorect. Dar acuma m-ai sunat… Da. Repetă ca să rămână totul înregistrat. Deci e incorectă maniera asta de a aborda lucrurile. E incorectă față de cineva care a fost de bună credință și total în regulă. Și care ți-a cerut la fel de bună credință să nu faci un lucru neanunțat, urât.

R.: Deci iertați-mă că vă întrerup, dar am și înregistrarea în care vă cer interviul și în care îmi spuneți că da, se aranjează, iar apoi nu mi-ați mai răspuns la telefon.

A.I.: Pentru că e un program foarte aglomerat, în care am o mie de lucruri de făcut. Nu că n-am avut interesul să răspund. Am o mie de lucruri de făcut.

R.: V-am sunat de mai multe ori și nu mi-ați răspuns.

A.I.: Poți să mă suni și de cinșpe mii de ori, că și eu îi sun pe alții de cinșpe mii de ori, până dau de ei.

R.: Păi atunci, na, fiecare ne facem treaba cu ce avem la îndemână, nu?

A.I.: Dacă ăsta e modul tău de a răspunde în situația în care eu chiar am vrut să te ajut și am vrut să te ajut de multe ori, nu ca să fac favoruri, că nu e ideea asta. Ideea era să facem o chestie care să fie normală pentru toată lumea, să fie ok. Asta e reacția ta de om care nu știu ce… crezi că faci presă. Nu așa se face, crede-mă. O să vezi în timp, pe măsură ce trece timpul.

R.: Ok. O să mai învăț chestii.

A.I.: Nu, nu-i treaba mea să dau lecții. Nu vreau să mai discut și se pare că am zis absolut tot ce aveam de zis.

R.: Eu vă rog să vă mai uitați o dată la film și să ascultați cu atenție înregistrările de la final, în care apare și când ziceți că printați discursul și când…

A.I.: Păi am văzut ce ai am declarat acum sau nu știu ce-ai zis, că pui pe blog sau nuștuce alte trăznăi.

R.: Nunu, și în filmul ăsta de acum sunt fazele alea în care îmi spuneți că îmi acordați un interviu, dar am și înregistrarea în care vă rog să stabiliți interviul și îmi cereți întrebările pe mail și apoi nu mai răspundeți la telefon.

A.I.: În primul rând, în primul rând nu vreau să mai… Dar era o chestie care… Când filmezi un om și îl filmezi fără acordul lui, ca să dai înregistrarea respectivă trebuie să ai acordul persoanei respective. Deci dacă chestia asta nu vrei să o accepți sau să o înțelegi, este strict treaba ta. Nu poți să filmezi pe cineva fără să ai acordul cuiva. Deci există lege pentru asta, după părerea mea.

R.: Da, dar asta este valabilă în cazul în care nu vorbim despre oameni politici. Care atunci când au devenit oameni politici, au renunțat la…

A.I.: Ok, eu nu sunt om politic, Ștefania.

R.: Nu sunteți membru în PNL?

A.I.: Eu sunt o persoană, eu sunt un individ, un om privat. N-ai dreptul să mă filmezi când vrei tu.

R.: Nu sunteți membru în PNL?

A.I.: Nu poți să faci lucrul ăsta și cred că nu trebuie să-l facă nimeni. Cred că de-asta există…

R.: Îmi spuneți, sunteți membru în PNL?

A.I.: Nu sunt membru în PNL, deci ești… Nu vreau să mai discut. Îmi pare rău că te porți așa și nu mai am ce să adaug. Deci asta e tot, îmi pare rău.

R.: În legătură cu camera ascunsă, m-ai văzut când eram cu camera în fața dumneavoastră.

A.I.: Seară bună, seară bună. Vă urez o seară bună, nu mai vreau să discutăm acum. Am zis chiar tot ce am avut de zis și mi se pare că e un comportament urât, asta e tot. Urât. Seară bună.

R.: Ok, mulțumesc, la fel.

Bip bip bip 

 

Leon Dănăilă, PNL

Alegerile parlamentare au impulsionat mai mulți activiști sau profesioniști din diferite domenii să intre în partide ca să schimbe sistemul din interior.

Am pregătit o serie de reportaje video despre candidați atipici pe listele PSD, PNL și USR.

Primul film este despre neurochirurgul Leon Dănăilă, care merge cu metroul și scrie de mână pe facebook. L-am urmărit peste tot și l-am filmat atât în timpul unei operații pe creier, cât și în timpul unor ședințe de partid.

Se pare că discuțiile politice sunt mai sensibile decât operațiile pe creier, pentru că am ajuns să fiu amenințată cu avocați, obligată să șterg din filmări și dată afară din sediul PNL București.

Uite ce-a ieșit:

 

Negru-negru

– Negru-negru?
– Negru-negru.

Provocarea mea a fost să dau un tip negru despre care știam doar că stă pe Strada Viitorului. Am găsit doi, dar niciunul n-a vrut să stea la filmare. Căutarea continuă.